Matcha ceai verde cu caise antioxidant detox

Infuzia și gustul ceaiului

Matcha are un gust neobișnuit de interesant. Din primul moment, recunoaștem gustul dulce, nu foarte pronunțat. După care o astringență delicată, ușoară ne învăluie gura. Matcha chineză este, spre deosebire de cea japoneză, mai pronunțată și mai plină. Băutura, preparată prin baterea spumă cu telul, are o culoare verde de smarald. Mirosul este mai degrabă discret, ușor ierbos.

Originea ceaiului

Este de remarcat faptul că Matcha este considerată ceai tipic japonez, deși au fost tocmai călugării budiști chinezi, care au început să utilizeze frunzele de ceai măcinate praf (în principal) ca medicament. Se presupune că se întâmpla astfel din secolul al VII-lea, în secolul al XII-lea apoi, Matcha a început să pătrundă în Japonia. A fost adusă acolo de Eisai, autorul Cărții de ceai (publicată în anul 1190), în care a descris printre altele și efecte miraculoase ale ceaiului Matcha. Băutura unică a început să fie folosită în, astăzi deja celebra, ceremonie a ceaiului Chanoyu (Chao-no-yu). Acesta datează probabil din secolul al XVI-lea și a fost un privilegiul al samurailor mai ales. Pentru câteva sute de ani, Matcha a fost adresată doar elitei privilegiate japoneze. În Europa și America a ajuns abia în secolul XX.

Spre deosebire de ceaiurile verzi clasice, Matcha este măcinată praf și se consumă deci întreagă, nu doar ca infuzie. În acest fel ajunge în organism maximul de substanțe benefice sănătății. Utilitatea lor este de până la 15 ori mai mare decât la ceaiul verde obișnuit.

Pentru producția de Matcha, frunzele plantei de ceai (Camellia sinensis) sunt recoltate primăvara timpuriu. Selectate sunt numai frunzele cele mai bune. Înainte de recoltare însă, plantele de ceai trebuie bine pregătite - timp de patru săptămâni sunt umbrite de rogojini de trestie mari și de paie de orez, care nu permit aproape deloc pătrunderea liminii. Plantele intensifică astfel producția de clorofilă verde, obțin o culoare și mai saturată și mai ales un conținut mai ridicat de aminoacizi.

Ceaiul este recoltat exclusiv manual și nu se rulează, nici nu se modelează în vreun fel. Imediat după recoltare, este opărit prin cufundarea în aburi de 180 °C pentru aproximativ douăzeci de secunde. Motivul este atât oprirea oxidării naturale a enzimelor, cât și păstrarea culorii verzi proaspete și a marii majorități a substanțelor valoroase. Apoi frunzele sunt lăsate să se usuce în moda natural, iar cu ajutorul instrumentelor sau dispozitivelor speciale sunt îndepărtate fibrele și părțile lemnoase. Materialul obținut se numește Tencha.

Tencha este măcinată în praf foarte fin, de textura pudrei. Tradiția cere folosirea râșniței de piatră pentru măcinare.

Ritualul preparării

Matcha este un ceai atât de unic, încât ne oprim puțin și asupra ceremoniei sale de preparare. Baza acesteia au pus-o călugării budiști. Dacă parcurgeți pașii individuali corect și cu echipamentul necesar, experiența dumneavoastră din savurarea Matcha va fi ridicată la pătrat.

Ca ritualul Chanoyu să fie complet, veți avea nevoie de telul special din bambus Chansen, lingurița de bambus Chashaku, ceaiunicul larg Chavan, strecurătoare de ceai și șervețel din in Chakin. Cine este cu adevărat atent la detalii, poate păstra ceaiul Matcha în caserola Chaira.

Primul pas este cernerea Matchei prin strecurătoarea de ceai. Pregătim apa, ideal moale, o fierbem și lăsăm să se răcească la 60-80 ⁰C. Ceainicul îl clătim cu apă fierbinte, astfel se încălzește, și îl ștergem cu șervețelul de in. Cu lingurița de bambus transferăm două porții de Matcha pe fundul ceainicului și turnăm peste apa fierbinte. Acum vine momentul, în care băutura trebuie bătută spumă cu ajutorul telului. Mișcările ar trebui să fie energice, sub un unghi ușor, cu ajutorul încheieturii. Băutura finală este la sfârșit acoperită cu o spumă deasă.

Îndepărtați cu ajutorul telului cele mai mari bule, amestecați în jurul ceainicului și scoateți telul ușor. Matcha se savurează în liniște, concentrat, în general singur.